Martin Page. O poveste de dragoste, poate.

"Femeile şi ţinutele lor îl fascinau. Îl trimiteau cu gândul la cameleonii aflaţi în veşnica lor căutare a culorii care le-ar permite să se topească în lume. Această căutare perpetuă a unei noi înfăţişări le făcea de neatins. Un bărbat posedă puţine haine, nu are nevoie să se camufleze: se leagă de ce are. Bărbatul transpiră în hainele lui, dar lumea transpiră în hainele femeii"

.

.

.

"Sosind în Gara Montparnasse, la optsprezece ani, Virgile hotărâse că Parisul va fi iubirea vieţii lui, pentru că se cuvenea să-ţi plasezi dragostea în ceva. Parisul nu avea să-l părăsească niciodată. Parisul nu cerea să pleci în vacanţă pe o insulă paradiziacă, pe nu ştiu ce plaje unde îţi venea rău de-atâtea creme împoriva insolaţiei. Puţin îi păsa Parisului că el nu-şi spală vasele o săptămână întreagă, umblă neras şi se îmbracă prost. Parisul îl iubea"

Citate din "O poveste de dragoste, poate" de Martin Page (autorul bestesellerului M-am hotărât să devin prost).

Flash mob.

Hei. Vin cu noutăţi, cred. Se organizează un flash mob în Bucureşti.
"Pe 19 septembrie se anunţă o cafteală zdravănă cu papucii moi şi pufoşi cu care ne plimbăm prin sufragerie."
Cei care vor să participe să lase un comentariu cu adresa de e-mail prin care le voi spune locul şi ora.
Fuuuun.



P.S: Dacă pe 19 septembrie plouă, ninge, e furtună, atunci cafteala se amână pe sâmbăta următoare: 26 septembrie.

- Organizat de http://iflashmob.net -

Michael Jackson.

Flash mob. Michael Jackson dance tribute prin Bucureşti. Hai că se poate şi la noi.

Mister blue sky.

Mă las purtată de valuri, mă mişc, mă întorc, mi se înfundă urechile, nu mai văd, mă trec fiorii, un curent de apă rece m-a învăluit. Sarea se lipeşte şi mă zgârie, nu vrea să plece. Ah nisipul, acum îl simt, îl trăiesc şi mă trăieşte. Soarele mă arde şi simt că mă iubeste, mă iubeşte şi parcă ar vrea să îmi lase dovada iubirii lui ca eu să o pot purta până data viitoare, când mă va iubi cu aceeaşi intensitate. Şi totusi, parcă şi el ar şti, la fel ca mine, că nimic nu aşteaptă şi durează atât de mult.

Acum alerg din nou în mare şi o iau de la capăt, ea mă vrăjeşte şi el mă iubeşte.

Iar la sfârşit, combinaţia mă detaşează.

Cerul de un albastru fără pată acoperă scena şi o face mai frumoasă decât vă imaginaţi voi.

Rai.

Later Edit:

Linişte, asta am nevoie acum. Nu ştiu dacă mi-aş dori ceva mai mult decât un şezlong, o umbrelă, soare arzător, o piscină nepopulată, palmierul din mijloc şi bineînteles un bar cu un barman drăguţ.

Simt că mă topesc (ştiu că suna a clişeu, dar chiar mă topesc de la căldură).

Grecia. Raiul pe pământ. Asta simt.

Vai dar ce am putut să uit la lista mea: mult prea iubita mea muzică, adică IPOD-ul şi cele patru cărţi.

Mda, eu vă las pe voi în Bucureşti şi în alte oraşe gri. Mă întorc la soarele meu, al meu este clar.

O cola cu gheaţă, vă rog.

Ne auzim miercuri şi îmi cer scuze pentru lipsa diacriticelor, dar promit că atunci când voi reveni voi scrie corect.

Aici. Acum. Aşa.

Hei tu. Tu mai ştii cum erai când visai? Mai ştii să visezi? Te rog, visează. Visează cu ochii deschişi şi uită ce ai făcut azi. Acum nu te poate opri nimeni, poţi să calci pe apă dacă vrei. Marea poţi să o ai în faţa ferestrei şi când te vei trezi dimineaţa, aerul sărat îţi va invada nările. Ştii şi tu milioanele de posibilităţi, nu are rost să enumăr eu câteva.

Eu cred că cea mai mare calitate a omului este imaginaţia. Cu ea putem să ne transformăm, să transformăm.

Aşa că vreau să visezi.

Aici. Acum. Aşa.

Eu.

Şi încă aştept sărutul de noapte bună. Deşi nu ştiam că îl voi primi vreodată, deşi atunci nu l-am apreciat, acum îl aştept.


Ascultă asta.

Koop - Koop Island Blues
Asculta mai multe audio Muzica

Leapşa

Şi am primit o "leapşa" (ceva foarte la modă în blogosferă) de la domnişoara Luana, care este departe, la mulţi kilometri de Bucureşti. Acum pot să îţi fac sâc-sâc pentru că eu pot să scriu cu diacritice şi tu nu poţi, dar trebuie să recunosc că datorită ţie am început să le folosesc (asta aşa ca să te simţi bine, fraiero). Să începem:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al patrulea rând:
...oricât de posaci ar fi fost, ura de pe faţa fiecăruia dintre ei nu putea fi expresia lor obişnuită.

2. Fără să verificaţi cât e ora?
Vreo 11

3. Verificaţi!
11:17

4. Cum sunteţi îmbrăcat?
Pijamale verzi.

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
La blog-ul Luanei şi pe cinemagia.ro

6. Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?
Nişte muzică reggae şi TV-ul.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Ieri. M-am întors din tabără.

8. Ce aţi visat ieri noapte?
Nu-mi aduc aminte, eram prea obosită ca să reţin ceva.

9. Când aţi râs ultima dată?
Ieri.

10. Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?
Nişte postere şi afişe, o mini-bibliotecă suspendată, o oglindă.

11. Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
O insulă.

12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Ceva ieri seară la tv...nu mai ţin minte care a fost ultimul, so..Wall-E sau Prestigiul.

13. Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Da. Nu m-am îngrăşat după ce am venit din tabără (unde am mâncat multe dulciuri). Strange..

14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Mai sunt multe întrebări?

15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă?
Nu-mi plac ciupercile.

16. Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?
Lara sau Eva.

17. Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Radu, Adrian sau David.

18. V-ati gândit deja să locuiţi în străinătate?
Nu, doar studii.

19. Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe porţile Raiului?
Nu vreţi să ştiţi părerea mea despre întrebarea aceasta.

20. Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba?
(Aş face o lume a nebunilor în care ei şi-ar face propriile reguli şi unde s-ar simţi şi ei normali.) Să nu mai fie discriminări.

21. Vă place să dansaţi?
Da. Aşa mă eliberez.

22. George Bush?
No.

23. Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?
Chiar acum mă uit la televizor şi e un film cam slăbuţ.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?
Cine vrea.

La şcoală

Prietenie. Astăzi, deşi a fost o zi nasoală rău, mi-a plăcut. Ştiu că mă contrazic, dar eu aşa simt. A fost o zi frumoasă pentru că după ce am dat teza la info la care am făcut varză, am reuşit să râd, cu poftă chiar. Un râs deloc fals şi chiar şi acum râd când îmi aduc aminte de ce am râs. Pentru asta îi mulţumesc Mădălinei şi creierului meu pentru că poate stoca amintiri pe care le folosim când avem nevoie. Acum am cam revenit la supărarea pentru nota la info aşa că mă voi cufunda într-o carte şi mă voi scufunda în cadă. Ele sunt "tratamentul" supărărilor mele.

Şi acum o melodie care îmi place foarte mult. Sper că o veţi asculta.




Telepopmusik - Breathe
Asculta mai multe audio Muzica »

Dido, Sand in My Shoes

Dido - Sand in My Shoes
Asculta mai multe audio Muzica »

Aşa, să ne mai amintim de vară!

Scara blocului

Ei, Dan şi Ioana, sunt nişte copii pe la vreo 17-18 ani, ştiţi perioada aia cea mai frumoasă a adolescenţei, să revenim.
Era deja noapte. Se întorceau din oraş, se ţineau de mână ca nişte îndrăgostiţi ce erau. Fusese o ieşire foarte frumoasă. S-au plimbat mai întâi pe Lipscani şi prin zonă, după au ajuns prin Izvor şi mai pe seara prin Fire, deşi Ioanei nu prea îi place că este mult fum, dar pentru că Dan a ţinut să meargă, s-au dus. Nici afară nu a fost urât, o vreme potrivită.
Se făcuse puţin cam frig, iar Dan a strâns-o tare în braţe pe Ioana şi a ţinut-o lângă el ca să îi fie bine. Mergeau şi nu prea ziceau nimic, ştiţi cum sunt perioadele acelea în care te simţi atât de bine încât nu e nevoie să zici nimic. Făceau doar mici observaţii despre oamenii de pe strada sau lucrurile care le atrăgeau atenţia.
Începuse să picure. Ei mergeau, nu îi deranja.
Deja cam ploua. Nu mai aveau mult şi ajungeau în faţa blocului Ioanei. Au început să alerge. Erau uzi fleaşcă. Au ajuns.
Ea a deschis uşa. Au intrat în scara blocului. Aici ceva i-a trezit pe amândoi din moleşeala de dinainte. Probabil o fi fost ploaia sau fuga sau doar scara blocului. Dan s-a apropiat de ea şi a început să o sărute, ea s-a lăsat pe un perete sperând ca urma lăsată de hainele ei ude să îi aducă aminte ori de câte ori va trece pe acolo de această zi. Buzele lui i-au atins gâtul rece care tresare la orice atingere, limba se juca sub lobul urechii stângi de parcă ar fi ştiut toate punctele ei sensibile.

Sfârşit / Început

-----------------------------------------------------------------

De acum nu mai scriu prostii neinteresante. Îi spun "Pa!" vechiul blog şi "Neaţa!" noului.

Uită-te la mine!

Ai grijă, ei sunt peste tot, nu poţi să te mai ascunzi nicăieri. Oriunde ai fi sigur există măcar o pereche de ochi care te vede şi te judecă involuntar. Dar totuşi acum nu trebuie să ne facem mereu griji că ne văd ceilalţi, trebuie doar să conştientizăm că mai sunt şi alţii în jurul nostru, iar atâta timp cât nu îi deranjăm vorbind prea tare sau alte lucruri, nici ei nu au nimic cu noi.

(Am descoperit ceea ce am scris mai sus în metrou când un tip se uita în foile unei fete care stătea jos, iar el era în picioare...probabil din cauză că a citit ceva ce nu i-a plăcut s-a strâmbat puţin şi mă gândeam cum i s-ar părea lui că e cineva care l-a văzut)




Singurele acţiuni care nu cred că au "spectatori", cred că sunt cele din casă sau camera şi baia noastră, deşi nici acolo nu sunt atât de sigură.





Big Brother is watching you.

8 martie. De ce?

De ce ne place ziua de 8 martie?
De ce bărbaţii se plâng că trebuie să cumpere o grămadă de cadouri de 8 martie deşi, într-un final, le face şi lor plăcere?
De ce de 8 martie există femei fericite şi femei nefericite ţinând cont că astăzi este Ziua Internaţională a Femeii când toate femeile ar trebui să se simtă bine?
De ce a devenit o "sărbătoare" atât de comercială, când ea a început ca o zi care celebrează femeia din punct de vedere economic, politic şi al reuşitelor sociale ale acesteia?


Dacă vă interesează să aflaţi mai multe despre istoria Zilei Internaţionale a Femeii intraţi pe http://en.wikipedia.org/wiki/International_Women%27s_Day

Oare contează sau nu prima impresie?

Oare chiar nu contează prima impresie aşa cum mulţi vor să ne facă să credem, că nu e bine să judeci pe cineva fără să îl cunoşti?
Eu tind să cred că prima impresie contează foarte mult, pentru mine chiar contează. De puţine ori m-am înşelat.
De exemplu când oamenii dau interviuri pentru o slujbă contează foarte mult ce impresie îi fac examinatorului, aşa este şi la BAC la probele orale.
Eu cred că aşa cum te comporţi pentru prima dată în faţa cuiva, aşa eşti tu, poate nu în totalitate, dar o mică parte din tine tot e prezentă.
Nu spun că nu există cazuri în care unii se prefac în totalitate doar pentru un scop sau cine ştie ce vor şi ce cred ei că rezolvă cu asta.



Multora le e greu să fie ei însăşi prima dată. Printre ei cred că mă număr şi eu.